De ce nu trimitem cărți (gratis) pentru recenzii, și altele

Întrucât ne-au fost solicitate cărțile de mai multe ori pentru a li se face recenzii/prezentări/articole pe alte bloguri - și am refuzat, am zis să fac un articol în care să și explic de ce. 

În primul rând, țin să precizez că îi apreciez pe toți cei care promovează constant lectura și literatura contemporană, pentru că e un domeniu ce în permanență va avea nevoie de susținere. Și noi ca cititori, dar și ca scriitori, am încercat să atragem oamenii ce nu mai deschiseseră de mult timp o carte, spre această activitate ce are beneficii multiple. De multe ori am ales cartea, în detrimentul altor obiecte, pentru a o face cadou la ocaziile speciale. Dăruim cărți constant, însă nu pe ale noastre. Am preferat de multe ori să cumpărăm cărți mult mai scumpe din librării pe care să le facem cadou unor oameni apropiați, deși le aveam pe ale noastre la îndemână. 

De ce? Am scris câteva motive aici:
1. Nu dăm cărți gratis pentru că vrem cu adevărat ca oamenii să ne citească din propria lor inițiativă, nu din obligație. 
2. Cărțile costă pentru a fi tipărite, iar când ai de gând să scoți constant câte un titlu, nu îți poți permite să ieși pe minus. Altfel ne-am lăsa de "meseria" asta într-un an, doi.

3. Scrisul este o muncă, necesită implicare, atenție, timp investit pentru a duce la bun sfârșit un manuscris, și de cele mai multe ori recompensele financiare sunt modice, indiferent că publici cu o editură mare, sau mică. 

4. Când revizuiești și de câte 7-8 ori cartea, înainte de a da bunul de tipar și te apuci de următoarea, ai vrea ca oamenii să aprecieze rezultatul final. Nu considerăm că scriem cărți grele, fabuloase, ieșite din comun. Din contră, încercăm să scriem beletristică pentru a fi accesibilă cât mai multor oameni. Chiar și așa, pentru orice manuscris e nevoie de documentare, de stoarcere a nervilor și a emoțiilor, pentru a-i da un plus de savoare și intensitate. Trebuie să trăiești într-o oarecare măsură toate viețile personajelor pe care le conturezi. Și asta te consumă, Emil poate povesti mai bine pe partea asta, mai ales că romanele lui sunt ceva mai zbuciumate. 

5. Nu scriem din boemie, că e la modă, sau din plictiseală. Nici măcar pentru orgoliul propriu, ca să zică oamenii că suntem deștepți. Este o meserie până la urmă, și trebuie să îi dedici timp ca să te specializezi. Mai întâi a venit ca un imbold, ca o necesitate, dorind să punem pe hârtie toate ideile și poveștile din mințile noastre. Apoi a urmat partea practică, ce ne-a obligat să fim pragmatici. Plus că experiența anilor de Gym 4 Life (din 2009 încoace) ne-a demonstrat că oamenii de multe ori apreciază mai mult un lucru pentru care au plătit, decât unul primit gratis. Sunt și excepții, însă prea puține pentru a face diferența. 

6. Avem prețuri de bun simț la cărți, și așa vor fi mereu.

7. Încercăm să facem lansări, prezentări de carte, evenimente, de anul acesta poate vom ajunge și pe la unele târguri - toate suportate din propriul buzunar. Așadar poate mulți se întreabă de ce scriem? Pentru că vrem să lăsăm ceva în urmă. Pentru că iubim aventura, provocările, viața, sentimentele puternice. Și după cum bine știți, toate acestea le regăsiți între paginile unui roman. Ne place să știm că am trezit în oameni stări și sentimente, că au rămas cu ceva cunoștințe din cărțile noastre , sau cu niște principii.

Scriitorul e până la urmă un făuritor de viață, iar ce iese din mâinile lui va străpunge mintea și spiritul cititorului.