1. O cărticică de nuvele, de Gala Galaction, găsită prin casă, ce m-a dus cu gândul la locuri și oameni ce nu mai sunt acum și ce doar scrierile îi mai pot evoca. Dramele lor, teama omniprezentă de cotropitori sau de sărăcie, precum și închiderea personajelor în cercul superstițiilor unde liberul arbitru nu prea are ce căuta, toate acestea m-au făcut să apreciez încă o dată "confortabilul" an 2018 în care trăiesc.
2. Café au lait - o carte de povestiri scurte ale unui scriitor extrem de cult și rafinat, Julian Barnes.
3. Dean Koontz- Chipul: încă un roman plin de mister. Într-adevăr abundă de portrete de oameni alienați și s-ar putea să fie mai greu de digerat dar mie îmi place stilul lui și mai ales faptul că a reușit să facă literatură din traumele personale.
4. Procesul, Franz Kafka. Acum de fiecare dată când mă vede Eric cu o carte în mână mă întreabă dacă e "Procesul", se pare că l-a cam impresionat coperta căci de citit încă nu știe... prea bine căci câteva cuvințele tot le potrivește.
Este o carte interesantă, destul de diferită față de scrierea convențională. Țin minte că am văzut ecranizarea din 1962 al lui Orson Wells și mi-a făcut o impresie puternică și atunci. Multă tensiune, sentimente de neputință și claustrofobie precum și o stare permanentă de autojustificare a lui Joseph K. La fiecare ușă ce se deschidea, mă așteptam să văd încă un "schelet" din dulapul conștiinței sale.
Acum am rezervat timpul pentru "O pagină de dragoste" de Emile Zola, cadoul drag primit de la al meu soț.
