Blestemul corbilor, autor Drăgoi Emil - Laurențiu

În vara acestui an, autorul de ficțiune istorică, Drăgoi Emil Laurențiu, va lansa noul său roman, "Blestemul corbilor", a cărui acțiune se petrece în jurul anilor 1800.

„Blestemul corbilor” 

este în primul rând o carte despre valori. Despre bine și rău, despre influența nefastă a banului și viciilor asupra condiției românului din secolul XIX, și despre puterea de a sta dârz în fața nedreptăților sorții. Sau a celor înfăptuite sub prisma răutății omenești. 

Este un roman și despre familie, iar această structură atemporală ce a apărut ca o necesitate a omului de a găsi sprijin în imediata apropiere, își pune amprenta asupra a două caractere diferite. Marcu potcovaru’, fostul haiduc din ceata lui Iancu Jianu, un om de ispravă binecunoscut în lumea satului dâmbovițean (în care autorul plasează acțiunea), își găsește bucuria și sensul vieții în cadrul gospodăriei sale. Renunță la faptele de haiducie pentru a fi alături de copiii și nevasta lui, care reprezintă o adevărată comoară pentru el. Ei sunt cu adevărat fericiți în sărăcia lor, cartea fiind în antiteză cu “Moara cu Noroc”, a lui Ioan Slavici.  În schimb boierul Iorgu Dragomirescu, fost cioban ce își câștigă starea prin căsătoria cu boieroaica Vica, nu găsește mulțumirea nici în noua sa poziție socială. Dorește respectul oamenilor, fără să fi făcut ceva în prealabil pentru a-l câștiga, vrea adulare, vrea să inspire teamă. Iar când slăbiciunile umane se împletesc cu viciile, oameni nevinovați ajung să sufere.

În același timp, soarta privește impasibilă desfășurarea acțiunii, căci ce e menit să se întâmple, se va întâmpla până la urmă. Fie că e hotărât de contextul temporal al secolului XIX, când “toată țara fierbe, turcii tot fug de prin garnizoane și pradă, Tudor din Vladimiri îndeamnă norodul la răscoală, Eteria agită și ea trebile cu Ipsilanti [...]. Unii mai duc vorba că și Jianu a început să-și cheme foștii camarazi la arme pentru a se alătura slugerului Tudor”, fie că există și alte forțe ce lucrează în defavoarea personajelor principale, evenimentele explodează și te prind în inevitabilitatea lor. Citind cartea, ai de multe ori tentația de a le șopti personajelor, să nu facă un lucru sau altul, încercând să le previi. Observi detaliile cu ochii minții (scriitura fiind una extrem de vizuală), deslușești rapid atât faptele, cât și potențialele consecințe, dar continui să lecturezi căci autorul nu îți dă altă opțiune. Te ține prins în lumea minuțios descrisă a satului românesc din urmă cu două secole. Îți dezvăluie treptat, treptat turnura evenimentelor, astfel că ceea ce începe cu bine, se sfârșește cum trebuie, fără să te aștepți la deznodământul creat de scriitor. Bulgărele de întâmplări care crește cu fiecare capitol, prinde în rostogolirea lui, cu sau fără voia lor, nenumărate personaje.

„Blestemul corbilor” este un roman și despre patriotism, despre unitate și lupta românilor împotriva asupririi. În istorie găsim destule exemple de oameni curajoși, ce s-au răzvrătit împotriva nedreptăților comise, fie de către boierii autohtoni, fie de cotropitori. În acest sens, în carte apare și celebrul haiduc Iancu Jianu, dar sunt menționate și alte nume de referință, precum slugerul Tudor din Vladimiri, Constantin Brâncoveanu sau Mircea cel Bărân, ca un omagiu adus oamenilor de vază ai istoriei.

Încă un motiv pregnant al scriiturii este iubirea. Legătura dintre Marcu și soția lui ne înduioșează și ne arată universalitatea acestui sentiment profund, prezent din timpuri străvechi în absolut toate culturile sau condițiile sociale. Pe de altă parte, iubirea are și efecte nefaste, după cum reiese din cealaltă poveste a cărții, dintre boieroaica Vica și bărbatul ei. Caracterele creionate în cuvinte simple, dar pline de semnificație, sunt reprezentative pentru specificul nostru românesc. Onoarea, simțul dreptății și loialitatea, sau din contră, antonimele lor, vin să întregească portretele celor două personaje masculine, al căror conflict marchează viața tuturor celor din jur. Profilele psihologice ale fiecăruia sunt construite progresiv.

Spre deosebire de romanul “Când spadele se frâng”, al aceluiași autor,  povestea din cuprinsul cărții are o structură clasică, liniară și plină de moralitate. Binele și răul sunt puternic delimitate, iar personajele pozitive sunt clar diferențiate de cele negative. Suspansul și răsturnările de situație în schimb, sunt la fel de prezente ca și în celelalte scrieri ale autorului. Limbajul arhaic, regionalismele și simplitatea graiului românesc dau farmec și culoare lumii satului. Deși este o carte cu multă tensiune și dramatism, găsești și doze de umor neaoș, presărate printre pasaje pentru a descreți frunțile. Numele personajelor și locurilor sunt autentice, portul și obiceiurile sunt apropiate de realitatea istorică. Acțiunea este dinamică și cronologică.

Astfel autorul demonstrează și prin acest roman abilitatea de a construi diferite tipologii de personaje și harul său de povestitor.

Prin toate scrierile sale, Drăgoi Emil Laurențiu, va oferi noilor generații o fereastră către trecut, către spiritul românesc atât de încercat și diluat de-a lungul timpului de mecanismele globalizării. O mică parte din România autentică, va trăi mereu în cărțile sale! Îi puteți urmări activitatea pe profilul său de Facebook: https://www.facebook.com/Dragoi.Emil.Laurentiu/ .