Acum vreo 2 săptămâni am făcut o vizită prin Sinaia. Cu trenul cum ne place nouă, căci avem un trecut cu CFR-ul.
Vreo 2,5 km i-am parcurs pe jos, 2 oameni mari + un copil de 3 ani jumate, dus-întors, așadar minim 5 km s-au așezat lin în calea noastră și ne-au creat vreo 2 ore de stat la povești și de inhalat aer proaspăt de relaxare. Nu vă speriați, cel mic a fost cel mai vioi dintre noi 3 și de abia am ținut pasul cu el. 😅
Ajunși sus la Cumpătu, am tras câteva săgeți cu arcul și ne-am testat ținta la tirul cu arma, celelalte activități rămânând la nivel de plan din cauza personalului extrem de plictisit de la acel parc ce lăsa impresia de: "ce rost are să ne implicăm, oamenii vin oricum".
Coborând spre oraș apoi am găsit un loc extrem de primitor - casa memorială George Enescu - unde am fost întâmpinați cu un entuziasm perfect contrastant cu cel al personalului de mai devreme. S-au bucurat enorm că le-am trecut pragul și ne-au spus că din păcate, nu au foarte mulți vizitatori.
Într-una din încăperi, cea mai modest aranjată de altfel, era trecut un citat de-al maestrului: "Simplitatea în viață este adevărata libertate". Fiorul ce m-a trecut citind acea plăcuță nu a fost unul de revelație ci doar de confirmare. Confirmarea că au existat și că vor exista mereu oameni detașați de lucrurile materiale și de goana ce le însoțește în permanență. Oameni ce se simt vii și liberi fie în natură, sport, în muzică sau poezie, fie în prietenia sau afecțiunea profundă față de alți oameni. Și m-am bucurat încă o dată că și noi 3 facem parte din acest cerc de oameni simpli, dar fericiți cu libertatea lor.
Weekendul următor ne-a găsit uitându-ne la "Titanic vals" pe TVR2 iar zilele trecute am pornit iar spre natură pe drumul spre Valea cu Apă din Brașov. Cei câțiva oameni întâlniți pe poteci ne-au salutat și ne-au zâmbit complice, spunându-ne parcă "sunteți de-ai noștri... suntem de-ai voștri".
