"După episodul lor de descătușare a simțurilor din parc, au urmat zeci de întâlniri, prin toate locurile posibile. Nu păreau să aibă nevoie de o direcție, se plimbau uneori pe străzi în lung și în lat fără să își dea seama unde îi poartă pașii. De cele mai multe ori pașii îi duceau spre singurătatea în doi, acasă la Aura sau la Achim, în intimitatea atât de râvnită de ei și exploatată la maxim, cu turbarea sufletelor ce de prea mult timp căutaseră sens în vidul vieții. Ființele umane sunt predispuse la găsirea de idoli și zei cărora să li se închine așa că ei își găsiseră cea mai dulce întrupare a păcatului cioplit, venerându-se reciproc fără drept de apel. Așternuturi răscolite, urme lăsate pe piele și conștiință, sticle întregi de vin turnate în magma noii lor formațiuni existențiale. Seri și nopți din realitate ce își continuau cursul firesc în vis. De multe ori le era greu să mai facă diferența între cele două.
Spiritul acela călător ce își găsește gazde în fiecare epocă și creează povești nemuritoare, menite să fascineze și să dea speranță posterității, de la Paris și Elena, Antoniu și Cleopatra și până la Bonnie & Clyde, spiritul acela numit „iubire”, își găsise din nou ființele alese să îi poarte povara. Și beția."
Foto by Deviant Art, fragment din Poveștile Dianei Editura Hoffman 2019
http://www.editurahoffman.ro/poveștile-dianei-elena-dragoi.html
